10 rezultate (0,16385 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Cea mai iubita surioara

Cea mai iubita surioara

Barbara are o prietenă imaginară despre care spune că este sora ei geamănă de care nu știe nimeni, nici măcar părinții. Se joacă împreună în Sala de Aur și în Cea Mai Frumoasă Vale din Lume, locuri minunate în care se ajunge simplu, dacă ești copil: cobori printr-un tunel de lângă un tufiș de trandafiri.Ieri a fost foarte cald. Dis-de-dimineață, m-am dus și m-am ascuns după tufișul de trandafiri, așa cum fac de obicei. Tufișul este în colțul grădinii, acolo unde nu vine nimeni niciodată.Ylva-li și cu mine vorbim o limbă aparte, pe care nu o poate înțelege nimeni altcineva. Tufișului de trandafiri i se spune cu totul altfel pe limba noastră. I se spune Salikon. Cum stăteam eu lângă Salikon, am auzit-o pe Ylva-li strigând:— Vani ioci!Așa spunem noi la „Vino aici”. Atunci m-am furișat prin gaură, pentru că există o gaură în pământ chiar sub tufiș. Pe acolo m-am furișat. Am coborât pe o scară lungă-lungă și am trecut printr-un coridor întunecat până la ușa ce duce spre Sala de Aur, unde Ylva-li este regină.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria și-a petrecut-o la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori. Dragostea cu care a fost înconjurată de părinți, aventurile copilărești și jocurile cu frații săi au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor: „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii. În 1954, scriitoarea a primit premiul H. C. Andersen, cea mai importantă distincție în domeniul literaturii pentru copii. În semn de recunoștință pentru cărțile sale care au încântat generații întregi, primul satelit suedez, lansat în 1995, a fost numit „Astrid 1”. La bordul său se află trei instrumente care poartă numele a trei personaje din cărțile sale: Pippi, Mio și Emil. Hans Arnold (1925–2010) a fost un artist de origine elvețiană care din 1948 a trăit și a lucrat în Suedia. La început a colaborat ca ilustrator cu diverse reviste literare, apoi s-a îndreptat și spre alte domenii: pictură, ilustrație de carte, animație sau grafică pentru albume muzicale. „Cea mai iubită surioară” este rezultatul unei colaborări din 1973 cu Astrid Lindgren

RON 27.50
1

Poți să fluieri, Johanna

Poți să fluieri, Johanna

Să ne bucurăm de fiecare clipăE grozav să ai un bunic, îi povestește Ulf prietenului său, Berra, în timp ce se joacă împreună într-un orășel oarecare din Suedia zilelor noastre. Bunicul te ia cu el la pescuit, te invită la o cafea cu lapte sau la o felie de tort când își serbează ziua de naștere. Iar câteodată poți să primești și ceva bani de buzunar, ceea ce pentru niște puști chiar e mare lucru. Dar Berra n-are bunic. Cum să facă să aibă și el unul? Prietenul său, Ulf, are o idee: uite, la căminul de bâtrâni din oraș trebuie să fie o mulțime de bunici. De ce să nu meargă Berra mâine să-și aleagă unul?Aceasta este poate cea mai frumoasă carte pe care am scris-o. - Ulf StarkNăscută din joacă și curiozitate, prietenia dintre cei doi copii și bătrânul Nils de la cămin se transformă într-o întâlnire care le dă celor trei prilejul să-și ofere reciproc o dragoste simplă, firească și necondiționată. Pentru Nils, bunicul de împrumut, de multă vreme singur pe lume, e ultima ocazie în viață de a simți că este important pentru cineva. Pentru cei doi copii și mai ales pentru Berra, „nepotul”, e prima dată când conștientizează că viața are și un sfârșit de neocolit. Cândva, cei dragi nu vor mai fi printre noi, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună de fiecare clipă.—Să-mi fi spus mie cineva c-o să am un nepot ca tine… a spus bunicul Nils într-un târziu.—Și mie, c-o să am un bunic ca tine! a spus Berra.Când să ne-ntoarcem, bătrânul era prea obosit ca să meargă. M-am dus și-am adus un scaun cu rotile de la cămin. S-a așezat și a început să fluiere în timp ce treceam pe lângă capelă.—Ei, ai învățat să fluieri? l-a întrebat el pe Berra.—Nu, nu chiar. Nu încă, a zis Berra.—Data viitoare vreau să te aud fluierând, i-a spus bătrânul.—Bine, bunicule, uite, îți promit, a spus Berra.ULF STARK (1944–2017) a fost poet, scriitor și scenarist și unul dintre cei mai importanți autori suedezi de cărți pentru copii. În textele sale, lumea este văzută din perspectiva unui copil, într-un mod foarte autentic, fidel și subtil. Fie că se ocupă de lucruri mărunte, fie că scrie despre teme grave, cum ar fi moartea, Ulf Stark este un maestru al atragerii cititorului în poveste și al dezvăluirii unor sensuri profunde în întâmplările aparent banale, de zi cu zi, din viața unui copil. A scris aproape 100 de cărți, traduse în 30 de limbi, și multe dintre ele, printre care și Poți să fluieri, Johanna, au fost transformate în filme și piese de teatru. În 1993, a primit Premiul Astrid Lindgren, în 1996 a fost nominalizat la Premiul H.C. Andersen, iar în 1998 a fost răsplătit cu Premiul Nordic pentru literatură pentru copii

RON 27.50
1

Corto Maltese in Siberia

Tac-pac, bum-bum

Melcul și balena

Gruffalo

Drumul spre Valea Mominilor

Drumul spre Valea Mominilor

Drumul spre Valea Mominilor - inspirata dupa o poveste de Tove JanssonBunatate, prietenie, dragoste, libertateCativa dintre locuitorii Vaii Mominilor: • Momi e un momin curios si prietenos. E mereu gata de aventuri - mai ales daca asta inseamna sa calatoreasca cu prietenul lui, unchiasul Puftabac, pe care il admira mult. Dar, cand aventura devine prea infricosatoare, are nevoie de Momimama.• Momimama e buna si blanda. Are o geanta plina cu sosete din lana uscate, prafuri de stomac si bomboane. Nu-si pierde niciodata cumpatul si are grija ca orice mica vietuitoare din Valea Mominilor sa aiba unde dormi, daca e nevoie.• Momitata e un momin care a calatorit foarte mult, cel putin asa zice el. Din cand in cand, tanjeste sa plece in aventuri extraordinare, precum cele pe care le-a trait in tinerete. Atunci se inchide in camera lui si isi scrie memoriile, adica o carte lunga despre ispravile lui.• Puftabac vine si pleaca dupa cum pofteste, cu cortul si muzicuta lui. Nu-i place sa aiba lucruri si pretuieste libertatea mai mult decat orice pe lume. In fiecare toamna, unchiasul pleaca in pribegie spre sud, dar in fiecare prima zi de primavara se intoarce la prietenii sai din Valea Mominilor.• Smiorc e foarte sperios si un pic increzut, dar niciodata rauvoitor. Viseaza sa aiba ceva foarte scump, de pilda aur sau pietre pretioase… sau poate doar o pisicuta numai a lui. Draga cititorule, cartea pe care o tii in mana o sa te poarte in aventuri extraordinare cu Momi, familia lui si toti prietenii lor din Valea Mominilor. Cartea se bazeaza pe o poveste scrisa de matusa mea, Tove Jansson, acum aproape 75 de ani. Cand eram mica, imi placea mult sa-mi citeasca un adult cu voce tare. Era grozav sa stau cuibarita in bratele cuiva, sa ma uit la ilustratii, sa ascult povestea si sa simt cum da nastere unor noi imagini in mintea mea. Erau cele mai frumoase momente ale zilei si m-au facut sa iubesc cititul. Sper ca aceasta carte sa-ti aduca si tie acelasi sentiment - ca pornesti in aventura in minunata lume a Vaii Mominilor, unde se poate intampla absolut orice! - Sophia Jansson, nepoata lui Tove Jansson si director de creatie la compania Moomin Characters.&nbsp

RON 32.90
1

Pluta

Pluta

Un baiat, Nicky, isi petrece vacanta la bunica sa, intr-un orasel indepartat. Copii cu care sa se joace nu prea sunt pe acolo si nici pe bunica n-o cunoaste bine. Ce-o sa faca toata vara singur? Casa bunicii e pe malul unui rau lat si linistit, cu ape pline de pesti, vidre si testoase. Pe malurile sale impadurite cutreiera vulpi si ratoni, iepuri si caprioare. Deasupra apelor si padurii, pasari de toate felurile strabat cerul incoace si-ncolo. Raul e maret si plin de viata. Nu-i de mirare ca baiatul e fermecat, mai ales cand, de cine stie unde, apare o pluta veche. Scandurile ei uscate de soare sunt acoperite de o multime de desene cu animale si pasari. Sunt facute in creta sau in creion. Dar de cine si cand? Si pluta, de unde vine? Povestea lui Jim LaMarche nu este numai despre o vara extraordinara petrecuta de un copil pe malul unui rau, impreuna cu bunica sa care picteaza, sculpteaza si pescuieste. Nici joaca subacvatica printre vidre si pesti, nici salvarea unui pui de caprioara, nici sariturile spectaculoase in apa nu sunt cele mai importante lucruri care se petrec in carte. Adevarata minune este ca, inspirat de desenele de pe scandurile plutei, facute de bunica in copilarie, Nicky incepe si el sa deseneze si o face foarte bine. Isi descopera vocatia: desenul il face fericit si asta vrea sa faca toata viata. E un moment esential pe care nu toti oamenii au sansa sa-l traiasca. Sa-i ajutam si sa-i incurajam cat mai mult pe copii sa-si descopere talentele si sa-si urmeze pasiunile, ne spune Jim LaMarche prin aceasta amintire din propria copilarie - e calea spre o viata implinita.Jim LaMarche, cu cuvintele sale...Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez. Mi-au oferit decorul pentru aceasta poveste despre copilarie si magia unei plute pe un rau.Ma simt foarte norocos ca am ajuns sa fiu ilustrator de carti pentru copii. Pana la urma, poate ca nu e ceva atat de diferit de visul meu din copilarie de a fi magician. Doar cu o foaie alba de hartie si fara nimic ascuns in maneca, pot sa creez ceva ce nu a mai existat vreodata

RON 46.50
1

Vreau un frate sau o soră

Vreau un frate sau o soră

E frumos să fii mic și să fii înconjurat de iubirea părinților. E și mai frumos când primești un frățior sau o surioară, cum au alți copii și ai vrut și tu. Dar bebelușul nu e o jucărie și descoperi curând că mama și tata trebuie să se ocupe tot timpul de el. Poate trece destul timp până să-ți dai seama că, de fapt, tu ești cineva foarte important. Ești fratele cel mare. Cel pe care mama și tata îl iubesc foarte mult și de ajutorul căruia au mare nevoie.Într-o bună zi, mama s-a întors de la spital cu surioara lui Peter, un pachețel zbârcit care plângea tot timpul. Dar chiar și așa, Peter era foarte fericit. Îi plăcea să se uite la degețelele ei de la mâini și de la picioare. Atunci când plângea: oa-oa-oa, Peter făcea și el: oa-oa-oa.– O cheamă Lena, i-a spus mama.Lena nu știa nici să meargă, nici să vorbească, ci doar să plângă. Când plângea, mama venea și o lua din pătuț, își lipea obrazul de al ei și îi spunea că este cel mai drăgălaș copil din lume.Cum adică? Parcă Peter era acela.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria și-a petrecut-o la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori. Dragostea cu care a fost înconjurată de părinți, aventurile copilărești și jocurile cu frații săi au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor: „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii. În 1954, scriitoarea a primit premiul H. C. Andersen, cea mai importantă distincție în domeniul literaturii pentru copii. În semn de recunoștință pentru cărțile sale care au încântat generații întregi, primul satelit suedez, lansat în 1995, a fost numit „Astrid 1”. La bordul său se află trei instrumente care poartă numele a trei personaje din cărțile sale: Pippi, Mio și Emil

RON 27.50
1

Cizmarul si spiridusii

Cizmarul si spiridusii

Repovestire dupa Fratii Grimm Lui Jim LaMarche i-a placut Cizmarul si spiridusii de cand era copil si totdeauna si-a dorit sa ilustreze acest frumos basm al Fratilor Grimm despre bunatate si speranta. La inceput s-a gandit ca ilustratiile sale sa se inspire din lumea de azi, dar in cele din urma, spune Jim LaMarche, "mi-am dat seama ca nu eram pregatit sa desenez spiridusi care fac bascheti". Cu atat mai bine pentru noi, cititorii! "Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac." De ce a ajuns cizmarul sarac? Si de ce l-au ajutat spiridusii? Pentru ca era bun la suflet? Pentru ca era priceput in meseria sa? Sau poate pentru ca nu s-a dat batut si a mers mai departe, increzator in propriile puteri? Bune intrebari. Nici  Fratii Grimm, in basmul original, nici Jim LaMarche in ilustratiile sale nu fac greseala de a da vreo explicatie. Sub simplitatea aparenta, cartea ne provoaca sa cadem pe ganduri, ca orice poveste buna. Este oare lumea un loc in care binele este mai puternic? Si ce putem sa facem, fiecare dupa puterile sale, ca sa fie asa? Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac. Mai avea o singura bucata de piele care ii ajungea doar pentru o ultima pereche de incaltari.- Da' ce piele faina! a zis nevasta lui. E catifelata ca untul si rezistenta ca mainile tale.- Draga mea, a zis cizmarul, in seara asta croiesc pielea, iar maine in zori voi mesteri din ea incaltarile.In dimineata urmatoare, cand cei doi au intrat in atelier, au ramas uluiti de ce le-a fost dat sa vada. In fata lor, pe bancul de lucru se lafaia o pereche de incaltari cusute cu iscusinta de o mana maiastra.- D-dar... cine? Cum? a baiguit cizmarul.Taman atunci s-a nimerit sa intre in pravalie un domn ferches.- Da’ strasnice incaltari! s-a minunat el. Musai sa le-ncerc.Incaltarile ii veneau ca turnate. Parca ar fi fost facute anume pentru el. De bucurie, a platit de doua ori pretul cerut. Avem aici basmul original in forma sa clasica, redata de un artist harazit cu un talent aparte. Jim LaMarche creeaza imagini rafinate, pline de detalii de multe ori foarte realiste (plante, animale, orase, peisaje), insa imbinate cu o poezie subtila care vine din cunoasterea si insusirea modului de a vedea lumea al unui copil. Fiecare carte a sa este o adevarata expozitie de pictura si o minunata sursa de inspiratie pentru copii. Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez.  Ma simt foarte

RON 42.50
1