76 rezultate (0,21167 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Adevarul despre minciuna

Istoria neasteptata

Psihologia artei. Arta de a rezolva problemele cu arta

Fericirea traieste in spatii mici

Fericirea traieste in spatii mici

DE FAPT, UNDE LOCUIESTE FERICIREA? IN SUFLET SAU INTR-O CASA MARE? Ati raspuns cumva „Intr-o casa mare“? Va rog, puteti sa imi spuneti si la ce etaj? De ce sa nu pornesti prin Europa, in cautarea casutelor in care au locuit personaje celebre? De ce sa nu organizezi un periplu care sa aiba drept tinta vizitarea pavilionului din Croisset in care a lucrat Flaubert, a casei lui Mallarme, a celei din Bretagne in care scrie si azi Kenneth White, a celebrei cabane a lui Le Corbusier, din sudul Frantei, a casutei din lemn in care a vietuit Tolstoi la Moscova, a locuintei lui Grieg si a altora asemenea? Vazandu-le vei intelege ca o casa nu trebuie sa fie imensa ca sa ofere fericire. Casa ideala: cea in care nu este aproape nimic de facut. In Franta, cabana lui Le Corbusier – un cadou pentru sotia lui –, care masoara 3,60 metri in lungime si 3,60 metri in latime si a fost construita cu vedere la mare, reprezinta unul dintre simbolurile arhitecturii modulare. Daca vestitul arhitect petrecea acolo cate o luna de vacanta in fiecare an, inseamna ca gasea in acest spatiu ceea ce locuintele mari nu-i puteau oferi. Aceasta cabana minuscula ii permitea probabil sa reflecteze indelung si sa isi puna acele intrebari pe care azi din ce in ce mai multi oameni si le pun la randul lor: care este originea noastra? Cum sa traim la polul opus fata de ceea ce ne propune societatea? Probabil ca nevoia revenirii la un mediu de viata simplu, in care sa nu domneasca decat esentialul, este ceea ce suscita interesul din ce in ce mai mare pentru astfel de constructii liliput. Intr-o incapere liliput, solutia o reprezinta o canapea micuta (ah, ce poate fi mai stilat decat celebrul model LC2 al lui Le Corbusier!) si o saltea japoneza. Saltelele japoneze sau coreene sunt extrem de compacte si ocupa foarte putin loc, dupa ce au fost pliate si ascunse intr-un dulap. Eu le asez pe ale mele intr-un dulap aflat deasupra biroului. Dupa ce au fost intinse pe mocheta, intreaga camera devine un imens pat. Si fermitatea lor previne hernia de disc. In plus, in zilele cu soare pot fi scoase la aerisit, pe fereastra. Piele alba, mocheta gri-perla... unul sau doua elemente luxoase sunt suficiente pentru a transforma o incapere intr-un spatiu demn de cele mai sic hoteluri

RON 37.11
1

Arta in sase emotii

Arta in sase emotii

Dorinta, delir, chin, uimire, indoiala, bucurie: emotii la fel de vechi ca umanitatea, pe care artistii, de-a lungul secolelor, le-au redat asa cum le-au trait, de la creatiile Greciei antice pana la valorile Renasterii, de la inventiile Barocului la revolutiile Romantismului si provocarile secolului XX, o calatorie fascinanta printre capodoperele artei universale si geniile care ni le-au daruit.   Istoria artei redata intr-o noua si subtila abordare prin intermediul tehnicilor, miscarilor, comanditarilor, limbajelor sau stilurilor epocilor studiate, de la Eros pentru dorinta, Prometeu pentru chin, Meduza pentru delir, Magdalena pentru uimire, Polimnia pentru indoiala pana la pruncii care simbolizeaza bucuria, care sunt doar cateva dintre figurile care dezvaluie tumultul de emotii ce vibreaza in aceste pagini bogat ilustrate.   Am incercat sa reconstruiesc cu precizie momentele in care au inflorit emotiile. Fiecare mare artist, inainte de a hotari cum sa reprezinte o emotie, a citit, s-a intrebat, s-a confruntat cu intelectualii timpului sau. Nu exista, in arta, o capodopera care sa se fi nascut doar din inspiratia spontana a unui maestru, ci e totdeauna rezultatul unei reflectii si unei reactii la ceea ce se scria, se recita, se canta.   Sunt emotii care ne pot face sa ne pierdem controlul. Dar nu le-am dat nume ambigue: n-am vorbit despre iubire, ci despre dorinta - care cuprinde mult mai multe pasiuni -, nu am studiat fericirea, ci bucuria, nu surpriza, ci uimirea. In realitate, emotiile noastre sunt mult mai complexe decat stim sa spunem. Traducerea din limba italiana de Mircea Vasilescu.

RON 94.90
1

Politetea. Un dictionar nostalgic

Bizant, o lume pierduta

Colectionarul de sunete

Arta simplitatii

Arta lingusirii

Arta lingusirii

Să îi lingușești pe oameni când nu sunt de față. Jones propunea o metodă destul de întortocheată de a asigura credibilitatea: complimentele prin terți. Adică, lingușește o persoană prin interpus, iar când lauda va ajunge la țintă, nimeni nu se va îndoi de autenticitatea ei. Lordul Chesterfield își sfătuia fiul să procedeze așa, afirmând, pe bună dreptate, că, „dintre toate lingușirile, aceasta se dovedește cea mai plăcută și, drept urmare, cea mai eficientă“. Este crima perfectă, deoarece nu lasă nicio urmă. Societățile care îmbrățișează egalitatea, susținea Tocqueville, devin societăți ale invidiei universale. Într-o aristocrație există mai puțină invidie, chiar în condițiile unei inegalități mai mari, deoarece inegalitatea pare arbitrară și involuntară. Nu ai ce-i face, nici dacă te-ai născut duce, nici dacă te-ai născut cameristă. „Orice cetățean dintr-o societate aristocratică“, scria Tocqueville, „ocupă o poziție fixă într-o ierarhie, prin urmare există întotdeauna cineva deasupra, de a cărui protecție are nevoie, și cineva mai jos, de al cărui ajutor s-ar putea să aibă nevoie.“ Într-o democrație, con­tinua el, „îndatoririle fiecăruia față de toți ceilalți sunt mult mai limpezi“, dar rămâne singurul fapt mai limpede. „Aristocrația îi conectează pe toți, de la țăran până la rege, într-un unic și lung lanț. Democrația rupe acest lanț și eliberează verigile.“ Consecința acestui lanț rupt, spunea el, este invidia. Când oamenii dintr-o democrație constată că vecinii lor, care nu par mai înțelepți, mai isteți sau mai puternici, le-o iau înainte, se simt deranjați. „Și se întreabă cum se face că egalul lor de ieri și-a dobândit astăzi dreptul de a le da ordine.“ Nu încercați să schimbați oamenii. Mai bine speculați-le slăbiciunile, ca să îi puteți stăpâni. „Capacitatea de a avea de-a face cu oamenii este un produs care poate fi achiziționat, la fel ca zahărul ori cafeaua. Iar eu sunt dispus să plătesc pentru această capacitate mai mult decât pentru orice altceva sub soare.“ JOHN D. ROCKEFELLE

RON 46.37
1

In deruta. Doamnele de marti

Arta de a darui fericire

Amor fara miza

Amor fara miza

Cand indiferenta pregateste admirabil pasiunea si sperantele derizorii se dizolva in iubirea pentru ce ai pierdut: Béatrice si Philippe in mainile marelui d’O, un roman fluid, nobil si agreabil. Nu foloseste la nimic sa-ti afli dinainte viitorul, pentru ca dintr-odata el devine prezent si isi pierde culorile si conturul pe care i le dau asteptarea, teama, speranta si timpul trecut. Si-apoi, chiar dac-am sti ce-o sa fie, tot vom continua sa ne miram, ba poate chiar mai mult. Puterea inimii, a timpului care trece si a intalnirii, e infinita. In dragoste, sa actionezi inseamna sa vorbesti. De asta nu ma indoiesc. Cred ca Giraudoux a zis ca un mut n-ar avea cum sa cucereasca o femeie. Ce complicat si fascinant drum au de strabatut prin limbaj fiintele care se cauta in iubire. Pura e doar pornirea care impinge trupurile unul spre altul, le mana vertiginos din vreun colt de oras sau de lume, facand sa dispara glumele, asteptarile, prudentele, toata dialectica asta secunda a cererii si a ofertei, pana ce nu mai ramane nimic intre cele doua chipuri, intre bratele intinse, intre epiderme, nimic mai mult decat dorinta. Zidul se prabuseste. O s-o imbratisez chiar acum. Ce puternic te simti cand esti tu insuti! Si cat de slab, indata ce vrei sa pari ceea ce nu esti! Spuneam fleacuri, orice-mi trecea prin minte si, cu fiecare vorba, mai avansam un pic in inima lui Béatrice. De regula, un indragostit se lupta sa-si cucereasca perechea. Ori face pe indiferentul si virtuosul, ori, dimpotriva, se da mare golan. Mai devreme sau mai tarziu, de sub orice masca tasneste insa dispe­rarea bietului june sentimental. Serile, bantuiam prin oras. Eram inca foarte tineri. Iar eu, de felul meu, ma straduiam sa-mi risipesc viata. Rataceam din bar in bar, ne cheltuiam banii la jocuri mecanice si stateam cu orele nemiscati sa ascultam Les Amants d’un jour sau Envoie la musique. Erau ca niste semne secrete de recunoastere, derizorii si tocite, pe care simteam nevoia sa ni le trimitem unii altora in virtutea unei delicioase si echivoce complicitati

RON 32.46
1

Istoria parfumului ed. 2

Istoria parfumului ed. 2

Parfumul și istoria lui, din Antichitate și Evul Mediu până la alchimiști și designul aromelor secolului XXI. Couture fragrance… unul dintre cele mai cochete secrete și Mandy Aftel, aromadesignerul celor mai mari nume de la Hollywood. „Parfumes couture pentru simțuri și suflet.“ Vanity Fair „Wild Roses l-am conceput pe relația dintre caisă și trandafir, pe care am susținut-o cu o bază de tarhon absolut. A fost un design foarte dificil până am reușit să fac aromele de trandafir să evolueze de la un capăt la celălalt al parfumului, ca să-și dezvăluie toate fațetele și nuanțele.“ Mandy Aftel „Credeți cumva că locul parfumului este doar la încheietura mâinii sau după ureche? Vă înșelați. Aromele au început să apară și în cele mai sofisticate cocteiluri, tot datorită lui Mandy Aftel. Flacoanele cu esențele concepute de ea se află în cele mai apreciate baruri și restaurante din toată America, iar barmanii cu experiență consideră că aromele adaugă o nouă dimensiune la experiența senzorială a unei băuturi de clasă.“ The New York Times „Mandy Aftel este regina parfumurilor naturale, cea mai creativă personalitate din industria fragrance.“ The New York Times „Mandy Aftel combină istoria și romantismul în toate creațiile ei năvalnice, păstrând neatins farmecul desăvârșit al naturii, amestecat cu emoţii și amintiri.“ Vogue Aveți un mentor sau o sursă de inspirație când creați? Persoana care m-a inspirat cel mai mult, dintotdeauna, a fost Bob Dylan. Îi admir geniul și modul în care își exprimă stranietăţile inimii. E capabil să capteze stări emoționale bogate și amintiri, ceea ce încerc și eu să fac cu parfumurile mele. Consider că instrumentele cele mai importante pentru înțelegerea lumii sunt propriile mele simțuri și sentimente, care sunt atât de puternice, încât singurul aliat cu care le pot captura și fixa este parfumul. Cealaltă mare inspirație a mea este minunea esențelor naturale. Am avut fericirea să petrec lungi perioade de timp căutându-le prin toată lumea. Când am o esență în mână sunt întotdeauna preocupată cum să îi dau viață în universul unui parfum și cum să reușesc să îi înțeleg toate esențele pe care, la rândul ei, le dezvăluie… Iubesc toată gama de mirosuri, de la ce duhnește îngrozitor până la arome divine, cu tot ce există între ele. Mă intrigă, mă inspiră, mă fascinează și mă umplu de fiori. Îmi place să țin în mână toate esențele care au fost folo­site vreodată, de la începuturile istoriei și din orice cultură a lumii. Care e filozofia dumneavoastră despre utilizarea ingredientelor naturale față de cele sintetice? Nu am neapărat o filozofie a ingredientelor naturale, pentru că sunt interesată mai curând de talentul parfu­mie­rului decât de paleta aleasă. Sunt profund impresionată de esențele natu­­rale, în timp ce materiile sintetice nu au nici un farmec pentru mine. Există o textură și o formă a aromelor naturale fascinante, care îmi dau senzația că sunt capabilă să pătrund până în adâncul lor, ca să le văd din interior. Mărturi­sesc că istoria lor împletită cu istoria omenirii, jur-împrejurul plane­tei, mă emoționează.

RON 41.76
1

Curioasa lume a vinului

Confesiunile unui iubitor de vin

Ceasuri de demult

Ceasuri de demult

„Cu o ascendență fabuloasă, «înger rămas» dintr-o lume apusă, Monica, «plină de comori pe care anii» i le-au lăsat «anume spre păstrare», după ce ne-a dăruit romanul romanului pierdut al tatălui ei, Dinu Pillat, înviază pentru eternitate, în această carte, oameni minunați care s-au ridicat deasupra întâmplărilor tragice ale destinului lor, învingând suferința cu demnitate, discreție și bunătate, mereu puternici în credință, iubire și speranță. Cartea este mai mult decât un dans, este un poem al memoriei în care regăsim muzica serafică și aspirația către cer din poezia, proza și dialogurile publicate în ultimul deceniu, prin care autoarea își binemerită locul într-o dinastie nu numai politică, ci și literară.“ VALERIU STOICA „În casa noastră de demult se petrecea captarea clarului din vag. Mama fixa o mică lampă sub un geam pe care așeza fotografiile făcute în biserici, deasupra lor desfășura foaia de calc. După aceea, aprindea lumina și cu penița fină, înmuiată în tuș, trasa caligrafia subiectului pierdut. Din ceața frescei, în desenul mamei, se iveau pe rând păstorii, surâsul Născătoarei întinse în fân cu Pruncul, mironosițele blajine lângă Cruce, martirii răsuciți spre cer. Adesea, o surprindeam în casă lipind cu migală prețioasele vase vechi din care rămăseseră doar cioburi sau reparând țesătura unor la fel de vechi broderii ori covoare. Îmi arăta că «cicatricile» de pe obiectele recuperate astfel le făceau să fie cu atât mai iubite.

RON 37.11
1

Puterea artei

Puterea artei

Istoria artei într-o nouă abordare: 15 cetăți eterne, momentele lor de strălucire artistică și povestea geniilor care le-au creat, surprinse în contextele lor sociale, culturale, politice și economice, având în centru  oamenii - făcătorii, admiratorii și consumatorii de artă.Babilon: reziliență • Ierusalim: credință • Roma: încredere în sine • Bagdad: inovație • Kyoto: identitate • Beijing: hotărâre • Florența: concurență • Benin: comunitate • Amsterdam: toleranță • Delhi: invidie • Londra: avariție • Viena: libertate • New York: rebeliune • Brasília: iubire • Pyongyang: controlDe la Manet, Michelangelo, Velázquez și Tițian la Klimt, Bruegel, Bernini, Donato Bramante, Leon, Rafael, Vitruviu și Fujiwara no Takanobu, de la Filippo Brunelleschi, Lorenzo Ghiberti și Donatello la Fra Angelico, Botticelli, Leonardo, Rubens și Cy Twombly până la Perugino,  Pinturicchio, Rembrandt, Vermeer, cu o reverență pentru Jan van de Cappelle, Hobbema, Lahori, Gustave Doré, Van Gogh, Warhol, Pollock, Niemeyer, Lúcio Costa și Le Corbusier. De la Capela Sixtină la Turnul Babel și Babilonul lui Nabucodonosor, de la Poarta Iștar, Templul lui Solomon, Hagia Sofia, Sfânta Cetate și  Băile lui Caracalla la Colos­seum, prin Pantheon și Orașul Interzis, trecând prin Pompei, Herculaneum, Samara, Dar al-Khilafa, Heian-kyō, și Templul Byōdō-in, oprindu-ne în Sala Armoniei Supreme și la Palazzo Vecchio și Palazzo Medici, admirând bronzurile de Benin, Tronul Marelui Mogul și Taj Mahalul, cu un răgaz la Carlton House, National Gallery, Trafalgar Square, Kunsthistorisches Museum, Secession Wien, Wiener Werkstätte și Big Apple, pentru un salut din mers prin superquadras din Brasília și înfricoșătorul Pyongyang

RON 142.40
1

Istoria sticlei de vin

Istoria sticlei de vin

Sticla de vin. Peste Marea Mânecii, în formă de ceapă, de pară, apoi cilindrică și cu umeri drepți. În Franța, mai degrabă ovoidă, cu umeri înclinați, atât în Champagne, cât și în Burgundia sau la Bordeaux unde, din secolul al XIX-lea, s-au impus tot formele cilindrice cu umeri drepți. Dar creatorii au mers mai departe cu imaginația: fluierul renan, sticla îmbrăcată în paie din Toscana, bocksbeutel-ul în formă de tărtăcuță din Franconia, sticla clavelin din Jura, butelia mică de Tokaji cu gâtul alungit sau constantia din Africa de Sud. Fără inventarea sticlei, niciodată vinurile nu s-ar fi putut învechi ferite de aer și de lumină și niciodată personalitatea regiunilor și a anului de producție nu s-ar fi putut manifesta cu atâta strălucire. Revoluția datează din secolul I d. Hr., când s-a inventat în sticlărie țeava de suflat. La începutul secolului al XVII-lea, producțiile europene, prea fragile, nu puteau servi pentru transportul lichidelor la distanțe mari. Atunci Anglia, o țară importatoare, a conceput butelia de sticlă groasă și neagră, lucrată într-un cuptor încălzit cu cărbuni. Tot englezii au descoperit în Portugalia virtuțile plutei, care permite închiderea ermetică, astfel încât să le poți încredința sticlelor și cel mai pretențios vin, să le poți culca, transporta și păstra peste secole. Și nu după mult timp au inventat și șampania, pe care francezii o vor produce abia începând cu perioada Regenței

RON 46.40
1

Parfum. O istorie grandioasa

Citeste! te rog, citeste!

Marele secret

Marele secret

Rebecka, Maggan și Susanne ne poartă într-un ritm amețitor prin Mallorca, Londra și Paris, unde dragostea ar putea înflori dacă nu i-ar sta în cale atâtea mistere. Fotografii vechi, cu Sonja și președintele Franței. Da, Sonja, cea mai bună prietenă a lor, pe care au reușit să o cunoască atât de puțin, și marele ei secret, într-o comedie romantică plină de căldură și generozitate. „ MARELE SECRET “ ESTE CONTINUAREA ROMANULUI DE SUCCES „ PROMISIUNE DE LUX “. Kicki înțelegea. Ce dramă! Chiar dacă n-ar fi plecat din Franța, probabil că Edith ar fi suferit mult din cauza acelei sarcini neașteptate. „Eu știu ce-a simțit, pentru că am trecut prin ceva asemănător“, se gândi jurnalista și îl privi cu tristețe pe Fredrik. Spre deosebire de Frank, Fredrik nu-i fusese alături când ea avusese nevoie de el. Julie se simțea neputincioasă. Nu era pregătită să dea ochii cu el atunci, seara. Abia a doua zi ar fi putut să rostească toate acele cuvinte pe care le repetase în minte de sute de ori. Întoarse capul în direcția opusă, căutând o cale de scăpare, dar, cu coada ochiului, îl văzu pe bărbat ridicându-se de la bar și îndreptându-se către masa ei. Oricât de mult ar fi vrut, nu mai avea timp să fugă. Până aici erau de acord. Amintirea Sonjei rămânea steaua lor călăuzitoare. Bunul mers al afacerilor reprezenta primul pas. Care avea să fie al doilea nu știau. Sperau că misiunea încredințată lui Kicki și lui Fredrik avea să le ofere răspunsul la întrebarea asta

RON 37.11
1

Codul culorilor

Codul culorilor

Cere-i unui copil sa-ti deseneze o masina si, cu sigurata, masina lui va fi rosie. - Enzo Ferrari Un compendiu caleidoscopic al celor unsprezece culori esentiale si explorarea secretelor lor, care au dat forma evolutiei noastre ca specie, ne-au persuadat in politica si in cultura si ne-au permis sa ne exprimam sau sa ne oprimam libertatile personale. Codul culorilor guverneaza cu migala fiecare hotarare pe care o luam, de la pantofii pe care ii purtam si masinile pe care le conducem pana la operele de arta pe care le adoram, de la stigmatizarea palariilor verzi in China la frumusetea dramatica a florilor de cires din Japonia, de la secretul teribil al straniei culori a mumiilor la istoria revolutionara a rosului, de la vesmantul negru al razbunarii regale la albul puritatii contemporane. O distributie pestrita de actori, artisti, chimisti, compozitori, stomatologi, dictatori, creatori de moda, regizori de film, zei, muzicieni, mistici, fizicieni, poeti, sarlatani, tigri, mari industriasi si un curcubeu alert peste o lume a culorilor in sfarsit inteleasa. Paul Simpson este autor de scrieri despre cultura. Este jurnalist premiat si a lansat cunoscuta revista lunara de fotbal FourFourTwo, editeaza periodicul Design Council si publica articole in Financial Times, Campaign si Wanderlust. Cartile sale de pana in prezent au fost consacrate peliculelor-cult movies, lui Elvis Presley si J.R.R. Tolkien. Fascinatia lui pentru culori s-a nascut in momentul cand si-a cumparat un costum galben si i s-a spus ca nu poate sa-l poarte la birou

RON 139.37
1

Creierul psiho-logic

Creierul psiho-logic

Un studiu flamboaiant-stiintific, punctat cu nestemate de umor British si cu relatari personale de o emotionanta sinceritate, un tur de forta printre capriciile creierului care o ia razna si de frica, si de placere, in incercarea sa de a se adapta. Pentru ca nu speciile inteligente supravietuiesc, ci speciile cu capacitati adaptative. Asteptarile, standardele, capacitatile si limitele personale deriva dintr-un model mintal al modului in care functioneaza lumea, un model creat si alimentat de creierul tau pe baza amintirilor, experientelor si convingerilor proprii. Stresul? Prima etapa a unei reactii fight-or-flight. Bine ati venit in surprinzatorul univers al creierului personal, unde firul Psiho-Logic al Ariadnei va va conduce printre circumvolutiunile intime si atat de necunoscute, intr-un carnaval de dorinte neimplinite si de masti pentru propriul spectacol de suflet, regizat de enigma Creierului Psiho-Logic. Eu am crescut intr-un pub, intr-un sat dintr-o fosta vale miniera din South Wales. [...] Daca iti petreci copilaria intr-un local unde se bea alcool, intr-un sat muncitoresc, sarac si izolat, ajungi – haideti sa spunem – sa te familiarizezi cu o multime de derapaje mintale. [...] Din multe puncte de vedere m-am simtit, mai tarziu, in viata, ca un om crescut in jungla care merge la un curs de zoologie, unde primeste un manual plin cu plante si cu animale care lui ii sunt atat de familiare. "A, asa se cheama lucrurile astea!", isi va spune el. Multe aspecte despre care aveam sa invat mai tarziu imi erau atat de cunoscute, doar ca nu am stiut pana atunci sa le spun pe nume. Si nici sa le descriu

RON 51.06
1

Gloria

Gloria

Și e adevărat că vechea dragoste nu moare niciodată? În al cincilea său roman feelgood, „Gloria”, Åsa Hellberg scrie o poveste frumoasă despre iertare, împăcare și acceptarea propriul tău trecut. Gloria, celebră primadonă a Operei Regale din Stockholm, nu a putut să îl uite niciodată pe Dominic, marea ei dragoste, pe care l-a iubit fără rezerve și după despărțire, când ea s-a hotărât să își creeze o seducătoare imagine de femeie fatală. Deși a încercat din toate puterile să îl evite, în ziua în care amândoi au primit rolurile principale din noul spectacol cu opera Carmen, au fost nevoiți să ajungă unul în brațele celuilalt, ceea ce le-a tulburat cu totul echilibrul consimțit. Pentru că și Dominic încercase zadarnic să o uite, și își dorea din toată ființa lui să o recâștige. Dar admiratorii lui Gloria sunt atât de mulți, iar ea este hotărâtă să nu-i cedeze lui Dominic. Pentru început. În același timp, în viața surorii ei mai mici, Agnes, intervin o serie de întâmplări dramatice, care o apropie de ea într-un plan afectiv mai profund. Împreună, încep să cerceteze trecutul nebulos al familiei și încearcă să găsească explicația disfuncționalității acesteia. Deși „Gloria” este în primul rând un roman feelgood, cu limbajul caracteristic, vesel și umoristic și cu reflecții filozofice clar marcate ale acestui gen, el are totuși și zone întunecate. Povestirea, dominată de un ton grav și de o problematică de importanță vitală, se echilibrează când Gloria și Agnes găsesc răspunsurile la întrebările care le-au marcat copilăria, despre dragostea părtinitoare a părinților pentru ele, despre nedreptățile economice ale vieții sau despre greutățile de a gestiona marile dezamăgiri.

RON 46.40
1